www.povestimuzicale.ro.alta-agentie.ro Open in urlscan Pro
185.146.87.17  Public Scan

Form analysis
0 forms found in the DOM

Text Content

IRINA PERNES

Salut! Eu sunt Irina… Și compozitoare și violonistă și studentă… tot la
compoziție! M-am
apucat de născocit, inventat și jucat cu muzica de când eram mică (nu îmi
amintesc sinceră să
fiu de când, de parcă așa ar fi fost din totdeauna) și fiind un copil cu capul
în nori, împiedicat și
visător, (de aici mi-am luat inspirația pentru Babar), am găsit exact ceea ce
căutam în artă și
muzică, fiind niște tărâmuri atât de vaste. Mai târziu am întâlnit tot mai mulți
creatori și
maeștrii ai sunetului care mai de care mai fascinanți și intriganți și care
și-au pus puternic
amprenta asupra mea și m-au influențat enorm în artele muzicii cum ar fi Diana
Rotaru,
profesoara mea de compoziție, un compozitor dar și om desăvârșit sau Adriana
Toacsen, o
pianistă genială și extrem de ludică cu care am mai colaborat și care mi-a fost
și profesoară de
pian.
Acum continui să cânt și cum vreau sa îmi bag nasul peste tot, cânt tot ceea ce
prind (muzica
barocă și clasică, si de avantgardă și performativă, rock, pop). În calitate de
creator îmi plac
poveștile, să scriu pentru teatru, pentru film, să creez tot felul de universuri
sonore. Sunt
absolut fascinată de ce efect au ele asupra ascultătorilor, uneori făcându-i să
plângă, alteori să
fie surprinși, să se emoționeze, să se înfurie sau să râdă și să își pună
mâinile în cap. Ce zici?
Babar ce a făcut din toate astea?


PREZENTAREA PIESEI ,,PACHIDERM ON THE KEYBOARD"  

Piesa este inspirată de aventurile elefantului Babar și descrie o primă
întâlnire a  elefantului cu școala. Mi-am imaginat un scenariu în care Babar
este elevul împiedicat, cu  capul în nori care face numai șotii și deși are
mereu intenții bune și un suflet blând, acțiunile  lui au consecințe
dezastruoase, care aduc numai haos și dezordine.  

În primul tablou Babar vine prima oara la școală și ba se poticnește, ba se
mișcă prea lent,  prea repede sau imită profesorul și este prins…..

În al doilea, descoperă că poate să vorbească cu colegii de bancă, așa că se
creează o  busculadă între lecția profesoarei și sporovăiala copiilor. 

În ultimul tablou, o ultimă încercare a lui Babar de a fi un elev sârguincios,
devine  atât de implicat încât distruge  toată clasa sub privirea și disperarea
neputincioasă a profesoarei.


GEORGE PĂIȘ

George Păiș (*1994) – Prezentare scurtă 

Sunt compozitor, adică pune-împreunător, căci asta face un compozitor, dacă e să
luăm cuvântul la  puricat: com-pune, adică pune laolaltă diverse în speranța că
se vor lipi frumos, cu tâlc și cu miez într un ceva mai mare. În felul acesta
nu-i departe de bucătar (ce chestie, îmi place să și gătesc!), doar că  creația
compozitorului se mănâncă cu urechile, nu cu gura! 

Anthophilia – Prezentare piesă 

Anthofilie, ce-o fi aia? Pare un cuvânt alambicat, dar nu înseamnă altceva decât
„dragostea de flori”,  iar eu cred că-n muzică există flori, multe flori! Dacă-n
florărie sau pe câmpii sau în pomi ele ne îmbată  cu parfumuri și culori, în
muzică ele se ascund în armonie, în punerea-împreună a mai multor sunete!  Asta
am închipuit aici, plimbarea unui elefant printr-o grădină de sunete, cu flori
care mai de care mai  năstrușnice! 


DIANA ROTARU

Aventurile Dianei Rotaru în Țara Minunilor Sonore Contemporane au început
devreme, în urma coabitării cu compozitorul ei preferat – care, cu totul
întâmplător, îi este şi mama (Doina Rotaru). O consecință a acestui fapt este că
s-a îndrăgostit iremediabil de muzicile şui şi de oamenii şui. Pe primele le
scrie (preferând granița dintre vis şi realitate, dar şi umorul cu iz balcanic)
şi le promovează în diverse contexte – bunăoară, în Festivalul Internațional
MERIDIAN (co-organizat cu Irinel Anghel, care a primit în 2022 Premiul Radio
România Cultural pentru eveniment muzical de excepție); pe ultimii îi admiră şi
îi caută, ba chiar cu unii a avut norocul să colaboreze (a se vedea cazul de
față: Adriana Toacsen!). Își iubeşte mult foştii profesori de compoziție (Ștefan
Niculescu, Dan Dediu, Frédéric Durieux) şi studenții de la Universitatea
Națională de Muzică din Bucureşti, unde este conferențiar şi se preocupă intens
de „şuirea” lor.


CRISTIAN BENCE-MUK




CĂTĂLIN CREȚU

Cătălin Crețu

Îmi amintesc de cântecele copilăriei, alcătuite din câteva sunete: Melc-melc
codobelc, Podul de piatră, Buburuză-ruză, Alunelu, Frate Ion. Le cântam cu
plăcere alături de alți copii. Am început să învăț notele muzicale, sunetele
s-au transformat în bobițe pe portativ, cântecele simple au devenit lucrări pe
care le interpretam la pian. Mai târziu am descoperit orga, clavecinul,
sintetizatorul, apoi toate instrumentele orchestrei.

După ce am înțeles că muzica e alcătuită din structuri, până la compoziție a mai
fost un pas, compozitorul e de fapt un zidar care construiește case din
sunete-cărămizi. 

Aventura a continuat și am început să organizez lucrările pe baza unor relații
între numere și litere, am adăugat apoi fotografii, imagini în mișcare și film,
integrate cu ajutorul computerului. M-am transformat treptat în artist
multimedia, dar mă întorc mereu în laboratorul meu, cu plăcere, la jocul sonor
de început, la pian, și-l descopăr mereu proaspăt și prietenos.

Un fluture pe lampă, pentru pian (preparat) Piticot


BABAR E ÎN VIZITĂ LA MUZEUL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ ÎMPREUNĂ CU SOȚIA LUI, CÉLESTE.
STAU AMÂNDOI, IMPRESIONAȚI, ÎN FAȚA TABLOULUI INTITULAT "UN FLUTURE PE LAMPĂ",
AL MARELUI PICTOR. ÎN ÎNCĂPERE SE AFLĂ UN PIAN VECHI, LOCUIT DE 4 GENERAȚII ALE
FAMILIEI PITICOT: 

- străbunicul și străbunica, acoperind corzile grave ale pianului, la parter

- cei 2 copii – căsătoriți și deveniți între timp bunici (4 locatari), ocupă 2
octave superioare

- 2 familii ale descendenților stau împreună la etajul următor

- cei 4 copii se joacă împreună la mansardă

Cei doi vizitatori își imaginează auditiv sonoritatea tabloului. Pianistul ne va
reda frânturi din imaginația lor.


ARIADNA ILIESCU

Muzica mi-a fost aproape de când mă știu, într-un fel sau altul. De fapt, asta e
și chestia - în multe, multe feluri. Am cântat la prea multe instrumente, uneori
am compus, apoi am cunoscut tot soiul de muzicieni fantastici, m-am apucat să mă
joc și de-a dirijatul (știți, cu bățul acela).. O explorare, un experiment.
Mereu a fost muzică în viața mea. Dar de fapt, dacă mă întrebați, nici n-aș
putea spune exact ce e muzica.. voi ce credeți?

Babar se urcă încântat în podul de lemn și dintr-odată se trezește într-un
univers în care timpul curge altfel. Într-o cutie, vede un metronom. Două
metronoame. Țac-țac. Țac. Dar ce e cu păsăroiul verde care piuie? Se simte
cuprins brusc de nostalgie, dar e prima dată când se află acolo și vede aceste
lucrușoare. De ce îi e dor? Vai, Babar devine din ce în ce mai sentimental..


MIA IONESCU

Crescută în Corul de copii al Radiofuziunii române a urmat cărarea muzicală până
a ajuns la UNMB, ca mai apoi să se arunce în mrejele managementului cultural.
Adoră fotografia, cafeaua, animalele și desenul, grafica și joaca cu culorile.
Dacă ar putea defini o pasiune nevinovată, aceasta ar fi desenele animate și
poveștile pentru copii.


ANDREEA CHINDRIȘ

Andreea Chindriș este manager cultural, coordonând, din 2012, proiecte culturale
cu fonduri publice și fonduri private, mai ales în zona artelor spectacolului.
De asemenea, a lucrat ca documentarist în echipe interdisciplinare, în proiecte
cu teme sociale și în proiecte care au adus în fața publicului teme legate de
sănătatea mentală.


IRINA CANGEOPOL

 1. Despre mine

Irina Cangeopol este o profesoară de arte vizuale nonconformistă, o artistă care
preferă să plimbe copiii prin muzee de artă sau prin parcuri, mereu în căutarea
frumosului și a bunului simț, a ceea ce este autentic. Pasiunea cu care se
dedică programelor de educație culturală prin arte vizuale pentru copii de toate
vârstele și conceptul său educativ se pot regăsi într-un studiu asupra
programului Mișcare și Culoare, premiat la Gala Societății Civile în 2018.

Ni s-a alăturat în acest program și din dragostea sa pentru pian, din admirație
față de muzica clasică precum față de aceste uimitoare și sublime ființe
terestre, elefanții.

 2. Despre mine la persoana întâi

Mi-a plăcut dintotdeauna să fiu printre copii și să îi observ, mai ales pe cei
mai mici dintre ei. Neavând frați și surori, petreceam mult timp răsfoind albume
de artă și de tot felul, interesul pentru imagine fiind hrănit în special de
colecția de albume de artă modernă a tatălui meu. Iată-mă acum, trecând mai
întâi prin experiența de mamă și prin cea de profesoară de liceu și gimnaziu, în
rolul celei ce practică educația culturală prin artă vizuală în contexte din
cele mai variate, în muzee de artă sau în parcuri și piețe publice. În vara
anului 2017 am adunat la MNAC 40 de copii prevenind din medii familiale și
nonfamiliale, din școli publice și private, aflate la periferie sau centrale. Am
trecut cu acești copii printr-un maraton de 12 ateliere creative ce îmbinau
teoria cu practica, cu o pauză de masă și socializare în care au avut ocazia să
creeze prietenii. Mai multe domenii ce nu prea au în mod obișnuit legătură cu
arta și-au făcut simțită prezența în dansul nostru între coregrafie și pictură,
cele două arte fiind ceea ce ne-am propus să aducem împreună pe terenul de joacă
în care copiii s-au mișcat liber, în lipsa oricărui element de mobilier.
Programul a continuat cu vizite la muzee, participări la vernisaje de artă și
lansări de carte, la piese de teatru pentru copii. Am adus în atenție cultivarea
unui mod de a petrece timpul liber cu sens, ca public pentru artă și cultură. În
anul următor, programul a primit premiul I la secțiunea Artă și Cultură a Galei
Societății Civile. Acest eveniment mi-a dat aripi pentru a-mi continua zborul
înapoi spre MNAC, începând cu o serie de ateliere de istoria artei moderne în
lecții practice pentru copii peste cinci ani, în care am valorificat uimitoarele
biografii ale artiștilor ce au dezvoltat principale tendințe în arta modernă
începând cu finalul secolului al XIX-lea. Consider educația estetică doar de
dragul artei ca fiind o pierdere de vreme, un manierism, în schimb imaginea
artistică produsă în concordanță cu natura și cu bunul simț general poate servi
unei educații într-o sferă mai amplă, umanistă, în sensul de a integra și
valorile sufletești, empatia și grija față de sine și față de celălalt.


IDEILAGRAM

Asociația IDEILAGRAM a fost fondată de un grup de arhitecți cu ocazia expoziției
Shrinking Cities in Romania. Orașe românești în declin, desfășurată la Muzeul
Național de Artă Contemporană din București în 2016. Scopul Asociației a fost
acela de a completa, prin proiecte de cercetare și acțiuni culturale, biroul de
arhitectură Ideogram Studio, fondat  în anul 2012 de Ilinca și Tudor
Constantinescu.

Venind de pe terenul comun al arhitecturii, dar cu preocupări în diferite
domenii, precum artele vizuale sau urbanismul, suprapuse cu cel al cercetării
academice, ne interesează în egală măsură o perspectivă la scară largă, cât și
una amănunțită, în relație directă cu omul. Prețuim, la fiecare proiect,
colaborările  care adună oameni din afara profesiunii de architect, care ne
îmbogățesc și ne ajută în încercarea de a ne raporta în permanență la societate
și de a avea o viziune de ansamblu asupra arhitecturii, mergând poate chiar
dincolo de construit.

De aceea, asociației i s-au adăugat în timp membrii din domeniul artelor
vizuale, muzicii sau antropologiei, iar proiectele îndeplinite până acum au fost
dintre cele mai diverse, de la cercetări de istorie urbană la publicații,
expoziții de arhitectură sau activări ale spațiului public prin concerte,
dezbateri și evenimente tip pop-up.

Printre proiectele din ultimii ani se numără:

Piano Express (2023): concerte de pian în spații publice asociate cartierelor de
locuit bucureștene, proiect inițiat de Adriana Toacsen, pianist;

Exploatarea Culturală Petrila (2023): demers de renegerare urbană la Mina
Petrila, în parteneriat cu asociația Planeta Petrila;

Fading Borders (2021): parte a pavilionului României la Veneția cu expoziția
Shrinking Cities; proiect coordonat și curatoriat de Poster;

Uranus Conciliere (2022): expoziție și instalații în spațiu public;

Uranus Acum (2019-2020): cercetare, expoziție la MNAC, arhivă digitală și
instalații în spațiul public, proiect inițiat de Dorothee Hasnaș și Ștefan
Ghenciulescu;

Despre Locuire. Locuirea colectivă  (2017-2018): cercetare și expoziție în
cadrul BETA 2018;

Shrinking Cities in Romania. Orașe Românești în declin (2016): expoziție la
MNAC;